Anul 1359, în diplomele regelui Ludovic cel Mare este menţionatã donaţia cãtre fiii sãi, a "Pensiunii Rykas" din apropierea Timişului Mic. Prezentã în listele de dijmã de la Vatican ale bisericii catolice, aşezarea Rykas nu este amintitã, de unde şi prezumţia cã populaţia era de religie ortodoxã.

În acelaşi an 1359, sunt colonizate cu aprobarea regelui Ludovic cel Mare, mai multe familii de români, moldoveni ortodocşi, care primesc loturi de pãmânt şi alte privilegii. De aici presupunem cã unele pãmânturi au fost cultivate şi cu viţã de vie, care astãzi, replantatã şi atent culeasã, s-a transformat într-un vin ce prezintã calitãţi deosebite, luând naştere numele Possesio Rykas.

Încã din 1470 exista un Oppidum Rekas, centru vamal care conţinea mai multe localitãţi, iar astãzi denumirea a renãscut din pasiune pentru istoria locului, un nume de vin rar.

Struguri culeşi de pe dealurile cu expunere sudicã spre valea Begãi la o altitudine de 168 m în locul numit "DUPÃ VII".